Cand nu ai job…

Liniste in casa. Nimeni. Dimineata incep prin a-mi bea cafeau. Dau peste niste croiasante. Wow, ca alea umplute cu fineti sau cu crema de caca-o sau mai stiu eu ce alta compozitie cand eram mai mica. Ma astept sa le savurez crema. Atac croasantul direct la corazon. Il rup in doua si atunci aud  un fasait de sticla de pepsi desfacuta. fffff! Crema nu era acolo!!! Cum, ca in amintirea mea era. Invatatura: viata de adult nu este asa cum te astepti. Este plina de dezamagiri, si mici rautati pe care doar cu multa rabdare si tarie ( 50% alcool pentru unii si altii) le poti depasi. Nu-i deloc asa cum ti-o imaginezi.

Si atunci imi pun intrebarea cand mortii ei de viata am inceput sa ma simt adult. Pai atunci cand vocea aia din capul tau a inceput sa te preseze. Vocea aia care ti spunea cand erai mic: trebuie sa invetii sa ajungi cineva, sa te faci avocat, asa cum vroia tata, probabil ca sa-l poti scoate din probleme atunci cand incalca legea in picioare. Pfoaa!! ce bucurie trebuie sa fi fost in capul lui, imaginandu-si ca fiica-sa, avocat s-a facut si ca acum poate bea cat il tine gastrita la volan, busiind masini ca in balci si eu, eventual fie pledand in favoarea lui in justitie, fie scotandu-l din rahatul de belea intinzandu-i un pachet de banii ca sa se sprijine. Ia tata, tinte bine de banii astia!

Si te pui pe treaba, te responsabilizeaza vocea aia. Pentru ca vezi ca ai tai, niste bieti amarati, si ei se tara prin viata ca soparlele si se bazeaza pe tine sa le faci rost de niste picioare, sau eventual sa ii legi de gat si sa-i tragi mai departe. Am vazut asta si m-am pus pe invatat. Si am invatat. Insa ce am invata nu m-a ajutat la cum sa nu primesc palme de la viata. Pentru ca a venit momentul sa-m caut job. Iar din motive care sunt mai mult sau mai putin de inteles, acestea nu prea imi cad la picioare si nici eu nu ma lansez cu toata bucuria, ca la vederea unui cadou mare si fain impachetat,  sa le imbratisez. Pentru ca acum pun la indoiala ceea ce am invatat. Si partea aia cand ti se spune ca daca ai carte ai parte, este o mare pacaleala. Nu ai parte nici daca ai carte. Ai parte daca esti increzator in tine, stii sa faci cel putin un lucru bun,esti sarguincios si ai relatii.

Noi astia care nu stiu sa faca nici macar un lucru bine, care au niste cunostinte rasfirate pe ici pe colo, acesti colectori de cunostiinte,buni la toate si nimic acestia sunt pacalicii vietii. Ei sunt cei care nu au job. Cand nu ai job nu cantaresti mai mult decat o ciapa degerata in fata celorlati, mai ales a parintilor.

Cand nu ai job te scrutezi pana in adancu inimii si inti pui intrebari de genu: de ce nu am job, cand voi avea si eu un job?

Cand nu ai job te urasti mult, te iubesti mai putin si apoi din ce in ce mai mult ca sa nu-ti tai venele.

Cand nu ai job incepi sa manaci compulsiv ca sa umpli vidul ala care te aspira treptat, treptat. Ajungi la sursa, si pac! Se pune capacul. Inchis.  Tortura nonstop.

Cand nu ai job te perpelesti sa gasesti o maniera pentru a gasi un job de negasit.

Cand nu ai job pierzi tot funul de afara. Nema concerte, iesit in oras. Viitorul suna sumbru.

Cand nu ai job incerci din toate puterile sa speri ca vei avea unul si toata energia se duce pe speranta.

Cand nu ai job nu poti sa ai vacanta pentru ca tu o ai 24 din 24, 365 zile pe an.

Cand nu ai job imaginatia incepe sa se acelereze si te imaginezi in cele mai inalte functii si in cele mai tari joburi in viitor.

Cand nu ai job iti doresti sa ai unul iar dupa cel a iti dai seama ca it sucks in cel mai puhav mod si vrei din nou sa fii somer.

Cand nu ai job incepi sa te victimizezi: oropsitul sortii, bietul de mine!! cazi in depresie si vegetezi

Cand nu ai job iti propui sa mai incepi o facultate, una practica, matematica si informatica aplicata in finante si bussiness inteligent.

Cand nu ai job consumi mai mult curent iar calculatorul tau o sa fie kaput de la doar  trei luni de la cumparare pentr cat de mult l-ai folosit

Cand nu ai job esti la ora cu postarile  si cu scrollul pe facebook si visezi sa faci o cariera in social media.

Cand nu ai job invinovatesti pe toata lumea ca nu ai unu. Pe parinti ca nu au avut gena de Einstein  sa ti-o fi transmis-o si tie sau studii in finante ca sa te fi trimis  la Oxford, apoi pe tine pentru ca nu ai fost destul de inteligent sa faci ceva mai mult din tine de un sac de gunoi, si apoi sistemul, criza economica si universul

Cand nu ai job la intrebarea ce faci vei raspunde prin: imi caut un job. Vei ajunge atat de predictibil incat nici asta nu o vei mai primi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s