Iures

Nici nu a trecut bine vara, ca iaca-ne in miez de toamna. Big Bang-ul culorilor.  Se zice ca toamna marcheaza sfarsitul, moartea naturii, degradrea. Cu toate astea exista o voluptate in acest sezon, unica. Un paradox care infrunta viata cu moartea. Cine castiga? Daca natura „moare”, atunci o face in cel mai profund mod cu putinta. Un inceput triumfator, o moarte spectaculoasa. Ca apoi sa se asterne TACEREA. Retragere in interior, anotimp de doliu- Iarna.

Belsug-Prisos de fructe si legume. Aa, da? -Frigiderul-mi este gol.  Belsug in casa si pe masa? – Copii galagiosi de nu stii ce sa le mai dai de mancare. Toate vin de la D-zeu. Struguri storciti si zemosi. Prune pentru tuiculita si ficatel vicios. Prumbi copti si falosi.  Munca din plin, tarani cu duiumu, ca noi muncim, nu gandim. Mare bucurie in Patrie. Ceee vremuri!

Nebunie- Frenezie de culori! La gandul ca se stinge, Natura devine nebuna. O ia razna, i-a sarit o doaga hat departe (pe campii, hai sa adunam … ciuperci. CIUPEEEERCII!!!)- Fii atenta ca aia e otravitoare! Natura epileptica, se agata de ultimul firicel verde de iarba, sa ramana in viata. Iti face o criza cat casa. Acu’ vant acu potop, acu’ soare  cu lumina mieroasa de iti vine sa o lingi de pe brate. Totul este efemer. Curge raul la vale, ca sangele in vene, si odata cu el si ceva secunde din viata ta.  Ca in poezia aia cu Toamna vietii. Toamna vietii! Toamna vietii, Toaaamnaaa vietiii…. Ferestete de cosmare! De ce multe din filmele horror se intampla intr-o cabana, in plin sezon de toamna? Iti aduci aminte compunerile de la scoala despre copacii desfrunziti? „Copacii cu brate goi si mostruoaseeeeee!!!!! „. Yep, poate fi creepy. Toamna cu miere, lapte, votca … zombii &co.

Sinestezie- Mamaaaa, culorile astea!!!!! Nebunie curata! Drog pur estetic. Ia-ti cortul si  o cada si asaza-te intr-o padure. Fa-te prieten cu padurea, fii copilul ei! Arunca-te in frunze,  miroase-i subsuorii. Frunza aia, miroase a umezeala, un con de brad stingher, mai multi coni (si coarne) de brazi stingheri, muschi fini  fibrosi de copac, ramurele. Pasareleeee!!! Cea mai terapeutica chestie ever.

” Parfum, culoare, sunet se-ngana si-si raspund.”

Regenerare- Natura se recupereaza, a parcurs multe luni pana aici si-si cere  dreptul la odihna. Sminteala asta de culori a costat-o viata insasi. Si cu ea si noi. Stai linistit, se ocupa ea de asta. O ora in plus de somn, mai putina lumina afara. Vezi, parca iti e somn mai repede spre sfarsit de toamna.

Ex nihilo nihil fit. Creste alta viata la loc. Ciclul vietii, frunze sangerii.

Tacere…Iarna… Urme in zapada, toamna a fost un vis.

img_4175

img_4153

Anunțuri

Liniste.

IMG_9316

Putine sunt experientele care-ti hranesc sufletul si la care te gandesti in momentele de respiro. O astfel de experienta a fost intalnirea cu muntele. Acolo sus pe creasta lui, sub cerul  innorat pe care il puteai atinge daca te urcai pe varfuri si intindeai batul de ski spre cer am facut cunostinta cu mine. Am intrat cu smerenie in spatiul  vast, aspru, stravechi, unde toate simturile erau alerte. Ochii te dureau de atata privit, picioarele nu le mai simteai de la atata urcat, plamani se umflau in tine de la atata aer purificat pana la molecula unde nu se simtea firicel de noxa, auzul iti era ascutit, iar in tacerea monumentala auzeai cum respira muntele. Si nu e de mirare ca gigantii de piatra au inpirat atatea povesti populare, fiind temuti si  locuiti de creaturi fantastice si besti nocturne.

IMG_9293

Savoie, Chartreuse, France

Intr-adevar, acest tinut necunoscut in care omul se aventureaza pentru a-si masura puterile cu enormitatea pamantului este impregnat de mister. Inca din primele secunde de vietuire in preajma lui, isi impune legea, eul tau dintr-o data se ajusteaza la scala inalta a acestuia, se strange tot mai mult, se contracta pana ce ajunge a fi un punct in spatiu ca punctul de creion pe coala alba. Si nu poti sa te plangi ca esti doar o simpla faptura ce depinde de voia muntelui, pentru ca teritoriul ala nu este al tau, nu-ti apartine asa cum se intampla cu gradina din curtea casei. Iarba, florile, vegetatia, nu depind de tine, ba din contra roaga-te sa nu se intoarca impotriva ta pentru a-ti ingreuna coborasul. Elementele naturii exista in voia lor, pretutindeni, in cele mai austere locuri si este un sentiment bizar sa simti cum omul este un invitat in acela spatiu, ca popasul lui este permis de acei Ents ai inaltimii care te sfideaza cu privirea si care-ti impun respect.

IMG_9302

Savoie, Chartreuse, France

Este vorba despre niste sentimente foarte rare care te fac sa-ti evaluezi intreaga fiinta, sa-ti moderezi vanitatea si sa cultivi smerenia. Muntele te face sa te indrepti spre tine, sa te increzi in  puterile tale, pentru ca numai asa ii poti rezista, iti rasplateste efortul ascensiuni cu o vedere magica de o splendoare divina, in care te pierzi total, tocmai pentru ca sesizezi pentru o secunda ca tu nu contezi acolo, ca esti prea insignificant. Iar experienta asta de pierdere in spatiu, in universul care cuprinde tot ce exista, am mai simtit-o o data. E aceasi ca atunci cand te aventurezi in mare, si plutesti in calmul ei ce face ca cerul si marea sa se intalneasca. Plutind intre doua spatii, te invadeaza o teama originara de a nu te rarefia odata cu aerul, de a nu-ti pierde gandurile, reperele, de a nu te rasfira in frumusetea universului. Este o experienta profunda pentru spiritul uman, unica in intensitate si necesara in acelasi timp pentru cunoasterea de sine, pentru noi, „pelegrini ai mortalitatii, calatorind   intre orizonturi de-a lungul mariilor eterne de spatiu si timp” ( Henry Beston).

IMG_9294

Savoie, Chartreuse, France

O adevarata lectie de umilinta din partea naturii, care desi salbatica, stie cum sa-ti potoleasca spiritul agitat, atunci cand accepti diferentele dintre voi. In plus, realizezi cum natura este sinonim cu viata, si ca misiunea ei  este una dintre cele mai idealiste si poetice, aceea de a invinge moartea, de a fertiliza tot ceea ce este considerat sterp, pietros, desertic.